Contractul de leasing – este contractul prin intermediul caruia locatorul/finantatorul transmite (pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este) utilizatorului, in schimbul unei plati denumite rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se oblige:

* sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul;
* de a prelungi contractul de leasing;
* de a inceta raporturile contractuale.

Tipuri de leasing:

1. Contract de leasing financiar
Conform Legii nr. 571/2003 – Codul Fiscal, contractul de leasing financiar este un contract de leasing care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:
•  riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului – obiect al contractului – sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
•  prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului, catre utilizator la momentul expirarii contractului;
•  perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului, perioada de leasing incluzand orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit.

2. Contract de leasing operational
Contractul de leasing operational este definit ca fiind orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care nu indeplineste conditiile contractului de leasing financiar.

3. Contract de leasing intern
Contractul de leasing, financiar sau operational, incheiat intre doi rezidenti.

4. Contract de leasing extern (cross-border)
Contractul de leasing, financiar sau operational, incheiat intre un locator/finantator non-rezident si un utilizator rezident.

ART. 25 Contracte de leasing
(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate.
Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Norme metodologice
Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 şi 8 din Codul fiscal şi clauzele contractului de leasing.

Contractul de fiducie – este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.

Parti care fac parte dintr-un contract de fiducie:
1) Constituitorul – poate fi orice persoana fizica sau juridica;
2) Fiduciarul – instituţiile de credit, societăţile de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate, notari publici, avocati
3) Beneficiarul – poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terta persoana.

Exemple:
Un investitor persoana fizica (constituitor) incheie un contract de fiducie cu intermediarul sau de valori mobiliare(fiduciar)  prin care transfera temporar proprietatea asupra portofoliului sau de actiuni. Firma de investitii va administra acest portofoliu pe durata contractului in favoarea investitorului (constituitor) sa al copilului sau desemnat beneficiar.
Un bogatas constituie o fiducie pe 30 de ani pentru a evita problemele de succesiune bruste care s-ar ivi in cazul decesului sau subit. Activele date in fiducie nu vor face parte din masa succesorala.
Un functionar public poate incheia o fiducie cu un avocat pentru transmiterea temporara a titlurilor de participare ale acestuia pe durata mandatului.

ART. 25^1     Contracte de fiducie (în vigoare de la data intrării în vigoare a L287/2009 privind codul civil)
(1) În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică următoarele reguli:
a) transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b) fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;
c) valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;
d) amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.

(2) În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terţă persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli nedeductibile.