În cazul activităţii de desfacere de mărfuri se disting două metode de evidenţă a gestiunilor:

a. metoda global valorică – se foloseşte în special în cazul vânzărilor prin magazine, iar evidenţa mărfurilor are loc la preţul de vânzare al bunurilor, iar scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se efectuează printr-un coeficient K.

La acest tip de evidenţă se utilizează următoarele documente:

– Factura fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor – emisă de furnizor şi care atestă cumpărarea bunurilor;

– Nota de intrare-recepţie şi constatare de diferenţe – întocmită în două exemplare de către gestionarul care primeşte şi recepţionează mărfurile (un exemplar se anexează la Factura fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor şi merge la contabilitate, iar un exemplar rămâne la carnet);

– Monetarul, emis de vânzător în două exemplare, sau Factura fiscală de vânzare emisă în trei exemplare  împreună cu Chitanţa sau Bonul fiscal emis de casa de marcat, pentru vânzarea bunurilor;

– Registrul de casă – reflectă în ordine cronologică toate operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar; se întocmeşte în două exemplare (un exemplar pentru contabilitate şi un exemplar rămâne la carnet);

– Raportul de gestiune – reflectă în ordine cronologică toate intrările şi ieşirile de mărfuri; se întocmesc două exemplare (un exemplar pentru contabilitate şi un exemplar rămâne la carnet).

b. metoda cantitativ valorică– se foloseşte în special în cazul vânzărilor en-gross, prin depozite, iar evidenţa mărfurilor are loc la preţul de intrare al bunurilor, scăderea din gestiune a mărfurilor vândute efectuându-se prin centralizarea mărfurilor vândute la preţ de intrare.

La acest tip de evidenţă se utilizează următoarele documente:

– Factura fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor – emisă de furnizor şi care atestă cumpărarea bunurilor;

– Nota de intrare-recepţie şi constatare de diferenţe – întocmită în două exemplare de către gestionarul care primeşte şi recepţionează mărfurile (un exemplar se anexează la Factura fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor şi

merge la contabilitate, iar un exemplar rămâne la carnet);

– Factura fiscală de vânzare pentru vânzarea bunurilor.